Stateam in pat cu sotia mea zilele trecute. I-am soptit in ureche: Am sa te fac cea mai fericita femeie din lume. Ea mi-a soptit inapoi: Am sa iti duc dorul.
Nevasta mea arata de te omoara. Gateste la fel.
Eu si sotia mea am fost fericiti timp de 20 de ani. Pe urma ne-am intalnit.
O sotie buna intodeauna isi iarta sotul atunci cand ea greseste.
I-am cumparat sotiei mele o masina. Ma sunat si mi-a spus: “Era apa in carburator”. Eu am intrebat-o: “Unde este masina”. Ea a raspuns: “In lac”.
Niciodata nu te culca nervos. Ramai sa termini cearta.
Secretul casniciei perfecte ramane un secret.
Cand un barbat iti fura sotia, cea mai nasoala revansa este sa il lasi sa o pastreze
Nu am mai vorbit cu sotia mea de 18 luni – nu imi place sa o intrerup.
Prietena mea mi-a spus sa fiu mai afectiv. Acum am doua prietene.
Unui barbat i sa furat cardul de credit. Nu a depus plangere deoarece hotul cheltuia mai putin decat nevasta-sa.
Institutia casniciei este foarte asemanatoare cu mersul la restaurant in grup. Comanzi ce vrei, pe urma vezi ce au luat altii si brusc nu iti mai place ce ai tu.
Barbatul nu este complet pana nu se casatoreste. Pe urma este terminat.
Un baietel il intreaba pe tatal lui: “Tati cat costa sa te casatoresti?. Tatal i-a raspuns: “Nu stiu fiule inca platesc”.
- Tati este adevarat ca in unele parti din Africa, un barbat nu isi cunoaste sotia pana nu se casatoresc?
– Asta se intampla peste tot fiule.
Nu am cunoscut fericirea adevarata pana nu m-am casatorit. Pe urma a fost prea tarziu.
Un barbat a postat un anunt la ziar: “Caut nevasta!”
A doua zi a primit sute de scrisori.
Toate erau la fel: “Pot sa ti-o dau pe a mea!!!”
Vom demonta astăzi un mit, şi anume că Făt-Frumos este personajul pozitiv din basmele româneşti, iar Zmeul un ticălos fără pereche. În fapt, aşa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.
Pentru asta, să facem mai întâi un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele româneşti.
Împăratul
E un moş senil şi complet incompetent. Singurul merit că a ajuns împărat e că a fost primul născut. Nu e în stare să aibă grijă de fii-sa, prin urmare mă întreb cum mama dracului ar putea avea grijă de ditai împărăţia. Nevastă-sa lipseşte din peisaj, e subînţeles moartă şi l-a lăsat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindcă moşul are vreo 70 de ani şi aia mică în jur de şaişpe. Deşi e înconjurat de viziri, dregători, sfătuitori, când e să ia vreo decizie îţi vine să-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata înapoi o primeşte de nevastă şi mai ia şi jumătate de împărăţie. Strămoşul său care a întemeiat dinastia se răsuceşte în mormânt.
Fata cea mare şi fata cea mijlocie
Sunt nişte strâmbăciuni nasoale, plate şi complexate, care-şi urăsc sora mai mică pentru că e mignonă, are fund, ţâţe, e în centrul atenţiei şi e aia răpita, ba se mai şi mărită înaintea lor. Sunt atât de jenante că nici un zmeu nu le vrea.
Fata cea mică
E aia răsfăţata, bunăciunea învăţată să i se facă toate poftele. Mai e şi curvă de mică. Nici nu vreau să vorbesc mai mult despre ea, că mă enervez.
Făt-Frumos (Fefe)
De obicei, e unu’ căruia nu i-a plăcut cartea: ori prinţ, ori vreun coate-goale. Frumuşel şi efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat să frece menta în continuare şi să se ia la trântă prin iarbă cu oile, cu fraţii lui sau cu flăcăii satului, da’ vrea să dea lovitura. Şi, când boul de împărat dă sfoară-n ţară cu fiică-sa şi tronul premiu, normal că se prezintă primul. Habar n-are cum arată fata împăratului, dar nici nu-l interesează prea mult, de fapt vrea împărăţia. Şi oricum ştie de la tovarăşi că de obicei e răpită bucata familiei, nu cârjele ălelante două.
Calul
E singurul personaj pozitiv din toată povestea care merită apreciere. Înainte de episodul cu jăratec zace slab, bubos şi răpciugos în grajd, ceea ce arată încă o dată că împăratul e un idiot – nu aşa te porţi cu o asemenea comoară. Calul e cel care îi face strategia lui Făt-Frumos, în vorbe puţine şi concise. Nu zice prea multe pentru că probabil îi e jenă să intre-n vorbă cu un oportunist analfabet. În sufletul lui, îşi doreşte să fie în echipa Zmeului.
Mama Zmeilor
Este exact opusul împăratul. În primul rând, la ea e sigur că e mama zmeilor. Apoi, a făcut trei băieţi care e fiecare la casa lui, nu două plângăcioase şi-o curvă care stau pe capul lui, ca împăratul. Şi ia hotărâri bune şi de una singură, n-are nevoie de o armată de viziri, dregători, sfătuitori, etc.
Zmeul
E un tip hotărât, energic şi forţos. Probabil are un nas cât toate zilele, umblă neras, e păros şi are palmele tăbăcite. Asta ce ne spune? Că e un om care munceşte! A tras din greu ca să ajungă unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Aşa merg lucrurile pe tărâmul celălalt, acolo nu-ţi dă nimeni un castel că te cheamă împăratul-nu-ştiu-cum. E sigur că Zmeul şi-a clădit palatul cu mâinile lui. Bine, o mai fi avut nişte muncitori pe care i-a mâncat după aia, dar sunt convins că a stat cu ei acolo, pe capul lor, să vadă cum pun ăia marmura în baie, să nu-l tragă-n piept şi să-l fure. Şi mi se pare normal să-i mănânce la sfârşit, ştim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai ştim că are o moşie imensă, pop…ată cu tot felul de jivine ticăloase. Chiar credeţi că e uşor de administrat aşa ceva, să-i ţii în frâu pe toţi ăia? Păi aia nu sunt proşti ca ţăranii împăratului, dacă nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscător de oameni, un excelent strateg militar şi un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit în sentimente şi cam fără noroc la femei. I-a venit vârsta însurătorii, a stat, a analizat, a cercetat, şi-a căutat nevastă. n-a găsit pe nimeni pe placul lui în propriul tărâm (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a îndrăgostit de fata aia mică a împăratului (ştie ce-i frumos, măcar fizic, şi nici nu încalcă eticheta, ţinteşte la acelaşi rang) şi a procedat în consecinţă, aşa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Aşa a făcut şi tac-su cu mă-sa, şi bunicul lui, şi străbunicul lui, la vremea lor. Aşa e normal: clar, fără ascunzişuri, umblat cu şoalda şi alte prosteli. Pui problema direct: “Fă, te iubesc, te vreau! Treci încoace.” Şi prostul chiar o iubeşte: n-o forţează, n-o siluieşte, e romantic, are o grădină cu trandafiri, o-nconjoară de bogăţii, îi face toate poftele. N-am auzit nici o poveste în care Zmeul s-o ţină pe prinţesă legată în beci, goală-puşcă şi să vină s-o violeze când are el chef, după cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, mătăsuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist şi serios, nu-şi uită îndatoririle: se duce-n fiecare zi la muncă şi anunţă civilizat, cu buzduganul, când vine acasă. Şi toate astea pentru ea, ca să n-o sufoce cu atenţie, să-i lase spaţiu, să fie liberă, să aibă matracuca timp să-şi facă unghiile, să nu facă istericale că, vezi doamne, a intrat peste ea în cameră şi-a văzut-o cu masca de castraveţi pe faţă.
Carevasăzică, moldoveanca trăieşte în puf, îi face prostul toate poftele, şi, în semn de mulţumire, ce face? Se amorezează de Făt-Frumos că are părul mai îngrijit şi tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut să te culci cu Zmeul) şi se hotărăşte să fugă cu el. Da’ mai întâi încep să se hârjonească în pat, în patul pe care Zmeul cu mâna lui îl cioplise, din nişte buşteni tăiaţi tot de el din pădure, şi-l cărase-n cârcă până la ultimul etaj al castelului, să aibă japiţa peisaj când se trezeşte dimineaţa sub baldachin. Şi proştii ăia doi stau până îi prinde Zmeul, căruia – în sfârşit! – i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul luptă corect, Făt-Frumos trişează: bea apă vie de la un corb pe care-l mituieşte, dă cu peria, gresia, năframa; în fine, face tot ce poate să lupte cât mai puţin şi să-i bage pe alţii la înaintare.
Din toate astea, eu pricep că morala basmului românesc e următoarea:
- dacă eşti un şmecher metrosexual şi ştii să profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunşi în poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţă.
- dacă eşti o fiţoasă analfabetă şi de bani-gata, ai toate şansele să umble toţi după fundul tău şi după averea lu’ tac-tu.
- dacă eşti un tip cinstit, muncitor şi care luptă după reguli, pici de papagal.
Dacă basmul românesc ar fi avut măcar o urmă de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gâtul lui Fefe cu două degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bătaie soră cu moartea şi ar fi trimis-o rachetă înapoi la tac-su acasă. Apoi şi-ar fi strâns armata, ar fi năvălit pe tărâmul împăratului şi i-ar fi făcut prăpăd, ar fi violat, jefuit şi ucis tot ce i-ar fi stat în cale, ar fi unit cele două tărâmuri şi şi-ar fi făcut harem din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru că fiecare merită să-şi trăiască propriul basm.
PS: Precizez ca nu am drepturi de autor pentru cele scrise mai sus
Din colectia “10 lucruri pe care sa nu le faci cand…”
Haoleuuu… Că le dădură franţujii jet. Îmi vine să plâng. Da’ rău dă tot. I-auzi ia!
Am de dat 2 invitatii pe site-ul de torrente Czone. Cei care sunteti interesati lasati un comment.
Pentru toţi cei care sărbătoresc Dragobetele …
Da prieteni, se poate!
Se poate face umor şi fără monştri. Se poate face umor şi fără manele, cocalari, şmecheri, politicieni, piţipoance sau băieţi de cartier. Fără personaje groteşti, oribile, demente precum gigi becali, nikita, romeo fantasticul, fernando de la caransebeş, sexy brăileanca… (le-am scris intenţionat numele cu literă mică pentru că aşa e normal în cazul lor). Apropo, cine dracu mai sunt şi aceste creaturi care ne invadează viaţa şi intimitatea? Întrebare retorică…
Se pare că sunt peste tot. Îi regăseşti printre cunoscuţi, printre necunoscuţi, printre colegi, printre vecini… Tind să cred că oamenii care NU se regăsesc în personajele greţoase de mai sus sunt din ce în ce mai puţini, ei fiind sufocaţi de incultura pe care o văd, o simt şi o trăiesc la tot pasul.
Dar să revin la chestiunea iniţială. Spuneam că se poate face umor de calitate şi fără vulgarităţi, mondenităţi sau momente penibile care stârnesc orice numai râsul nu. Uitaţi-vă la clipurile cu Dem Rădulescu, Jean Constantin, Puiu Călinescu, Amza Pelea, Toma Caragiu şi mulţi mulţi alţii. Nu-i aşa că sunt altfel? Nu-i aşa că vă fac să râdeţi? Pe mine unul cu siguranţă.
Scenete spumoase, replici bine gândite şi bine interpretate de către nişte ARTIŞTI, de către nişte oameni care au (sau au avut, Dumnezeu să-i odihnească) ceva de spus.
“UNDE SE DUC MUŞTELE IARNA?” Uite o întrebare la care aş vrea să răspundă guţă, eba, tarky, simona senzual… (îmi cer scuze faţă de restul cocalarilor, inculţilor şi retardaţilor pe care nu i-am nominalizat).
Militez pentru educaţie şi decenţă!
Am descoperit zilele acestea un serviciu web prin intermediul căruia poţi trimite până la 10 sms-uri gratuite pe zi.
Probabil că mulţi dintre voi aveţi deja sms-uri gratuite incluse în abonament/cartelă, dar avantajul acestui serviciu este că scrii mesajele mult mai repede utilizând tastatura calculatorului.
Site-ul se numeşte moove.ro. Trebuie să îţi faci un cont iar apoi ai liber la trimiterea a 10 mesaje scrise gratuite pe zi.
În orice caz prinde bine de sărbători pentru a trimite mesaje celor dragi. Încercaţi-l şi voi. Poate vă ajută.
Deveniţi uneori nostalgici şi vă amintiţi de unele lucruri din trecut?
De exemplu de filmele sau desenele copilăriei?
Atunci cu siguranţă îţi va plăcea să asculţi câteva din coloanele sonore ale filmelor sau desenelor animate preferate.
Poţi face acest lucru vizitând site-ul www.televisiontunes.com. Vei găsi aici o colecţie bogată de coloane sonore ale multor producţii (mai mult sau mai puţin celebre).
De asemenea o coloană sonoră poate fi descărcată şi pe calculator, iar mai apoi poate fi utilizată ca ton de apel pentru telefonul mobil.
În cadrul aceluiaşi site veţi găsi şi un joc în care trebuie să recunoşti coloanele sonore ale unor filme. Poate îl veţi găsi interesant.
Personal îmi voi pune melodia de la Captain Planet pe telefon:))
Ţie ce melodii îţi stârnesc nostalgia?